Scrisoare deschisă către familia mea
Sunt un alcoolic. Am nevoie de ajutor.
Dacă îmi permiţi să te mint, acceptând asta ca adevăr, mă încurajezi să mint. Adevărul poate fi dureros, dar scoate-l la iveală.
Dacă mă laşi să fiu isteţ, mă înveţi să îmi evit responsabilităţile şi, în acelaşi timp, să nu mai am respect faţă de tine.
Dacă pot, te voi exploata şi voi profita de tine. Făcând asta, devii complice în încercarea mea de a scăpa de responsabilităţi.
Poţi să-mi ţii lecţii, să mă moralizezi, să mă dojeneşti, să mă lauzi, învinovăţeşti, să mă cerţi sau să-mi arunci alcoolul, indiferent dacă sunt sub influenţa alcoolului sau dacă sunt abstinent. Poţi să te simţi bine pentru moment, dar situaţia se va înrăutăţi.
Dacă îmi accepţi promisiunile, îmi îngădui să-mi amân durerea. La fel e şi cu acordurile, înţelegerile schimbate. Dacă un acord a fost făcut, ţine-te de el.
Dacă îţi pierzi firea cu mine, te vei distruge pe tine şi orice posibilitate de a mă ajuta.
Dacă permiţi anxietăţii să te constrângă, să faci ceea ce ar trebui să fac eu, distrugi, pentru amândoi, şansa de a ne recupera.
Ascunzând sau muşamalizand consecinţele abuzului meu de alcool, vei reduce sau vei evita criza, perpetuând boala.
Cu toate acestea, găseşte realitatea aşa cum aş vrea eu. Dependenţa de alcool este o boală şi se înrăutăţeşte pe măsură ce abuzul meu continuă. Începe acum să înveţi să înţelegi şi să planifici recuperarea mea. Am nevoie de ajutorul unui doctor, a unui consilier sau a unui psiholog, a unui alcoolic în recuperare şi de Dumnezeu. Singur nu mă pot ajuta.
Mă urăsc pe mine, dar te iubesc pe tine. A nu face nimic este cea mai rea alegere pe care o poţi face pentru noi. Vreau linişte şi siguranţă în casa noastră şi fericire pentru toţi.
Te rog, ajută-mă!
Alcoolicul tău