Din Cartea, Alcoolicii Anonimi, unde membrii AA spun:

 „Noi, alcoolicii, suntem bărbaţi şi femei care şi-au pierdut capacitatea de a-şi controla comportamentul faţă de băutură. Noi ştim că nici un alcoolic adevărat nu îşi poate recâştiga vreodată controlul. Noi toţi am crezut la un moment dat că ne-am recâştigat controlul, dar astfel de perioade - de obicei, scurte – sunt urmate inevitabil de altele cu şi mai puţin control, care au condus la demoralizare adâncă şi de neimaginat.” (Alcoolicii Anonimi, pag. 30)

Explicaţia ce pare cea mai plauzibilă pentru cei mai mulţi membri AA este aceea că alcoolismul este o boală, o boală progresivă ce nu poate fi vindecată niciodată, dar care, ca multe alte boli, poate fi oprită. Mergând mai departe, mulţi membri AA cred că boala reprezintă o combinaţie între sensibilitatea fizică la alcool şi obsesia mentală privind băutul, combinaţie care, indiferent de consecinţe, nu poate fi înfrântă doar prin puterea voinţei.   

„Medicii care sunt familiarizaţi cu alcoolismul sunt de acord că nu este posibil să transformi un alcoolic într-o persoană care se comportă normal faţă de băutură.” (ibidem, p. 31) 

Definiţia alcoolismului, conform Societăţii Americane pentru Medicină Adictivă şi Consiliul Naţional pentru Alcoolism şi Dependenţă de Droguri: „Alcoolismul este o boală primară, cronică, fiind implicaţi factori genetici, psihosociali şi ai mediului înconjurător care îi influenţează dezvoltarea şi manifestările. Boala este adesea progresivă şi fatală. Este caracterizată prin pierderea controlului asupra băutului, obsesia cu alcoolul ca drog, folosirea alcoolului în ciuda consecinţelor negative, precum distorsiuni în gândire, în special în negarea situaţiei de fapt. Fiecare dintre aceste simptome poate apărea continuu sau periodic.” (1992)

Rezistenţa alcoolicului la ajutor poate fi frustrantă.

Întrucât negarea problemei este simptomatică pentru alcoolism, alcoolicii tind să fie evazivi când sunt chestionaţi despre băutură, iar unii membri ai personalului medical s-ar putea să nu realizeze că alcoolismul poate contribui la simptome. Cei mai mulţi alcoolici vor opune rezistenţă la sugestia că alcoolismul este implicat şi pot, de asemenea, rezista la sugestia că Alcoolicii Anonimi pot fi ultima şansă. 

Puţine cadre medicale au trăit experienţa de a avea propria diagnoză respinsă. La puţini li s-a spus: „În mod sigur, eu nu sunt un diabetic.” Când, însă, un cadru medical pune o diagnoză de alcoolism, un alcoolic adesea răspunde „Nu beau prea mult” sau „Nu e chiar aşa de rău.” Sau, va oferi justificări pentru obiceiul de a bea. Cadrele medicale pot să se aştepte şi pot anticipa această reacţie.

Raţionalizarea şi negarea fac parte din boala alcoolicului. Respingerea iniţială a AA este o parte a mecanismului negării. 

Membrii AA, depăşindu-şi starea de negare şi făcând faţă răului provocat de obiceiul lor de a bea, sunt cât se poate de potriviţi pentru a-i ajuta pe alţii să-şi învingă starea de negare.

 

Câteva obiecţii obişnuite la AA

„E prea religios.”

De fapt, AA nu este un program religios, ci o asociaţie spirituală. Se referă la o „Putere Superioară” şi la „Dumnezeu aşa cum Îl înţelegem noi”, dar credinţa în Dumnezeu nu este necesară; ateii şi agnosticii îşi găsesc o mulţime de camarazi în AA.  

Aşa cum se afirmă în introducerea AA, „AA nu este afiliată cu nici o sectă, formaţiune religioasă sau politică, alte organizaţii sau instituţii…”

 

„Nu vreau să mă ridic şi să-mi dezgolesc sufletul în faţa unei sumedenii de persoane necunoscute.”

Numai cei ce doresc să o facă vorbesc la întâlnirile AA.

 

„Nu vreau să mă întâlnesc cu o mulţime de rataţi. E prea deprimant.”

AA reprezintă, mai precis, o colecţie de învingători, în sensul că ei au supravieţuit bolii. Cei ce participă la mai multe întâlniri pot fi siguri că vor întâlni persoane cu care se pot identifica. 

 

„Nu pot să suport fumatul.”

În mod normal, la mojoritatea întrunirilor nu se fumează. 

 

„Nu pot merge acolo. Toate acele persoane sunt abstinente, iar eu nu sunt. Mi-ar fi prea ruşine.”

Singura cerinţă pentru a fi membru este dorinţa de a înceta băutul. Membrii care continuă să bea sunt încurajaţi să revină. Oricine are dorinţa de a se lăsa de băutură va fi sincer binevenit la întrunirile AA. Alcoolicii deveniţi abstinenţi nu-l vor judeca pe cel care nu se poate opri, întrucât neputinţa de a se lăsa de băutură este ceea ce i-a adus pe ei înşişi la AA. 

 

„Nu vreau ca fiecare să ştie despre obiceiul meu de a bea.”

Anonimatul este - şi a fost dintotdeauna – baza programului AA. În mod tradiţional, membrii AA nu îşi dezvăluie niciodată asocierea cu această mişcare în scris, prin emisiuni radio – tv sau orice alte mijloace de difuzare publică. Şi nimeni, nicăieri, nu are dreptul şi nu va compromite anonimatul altui membru.

 

Ce cunoştinţe au dobândit unele cadre medicale. Cum aplică ei aceste cunoştinţe.

Multe cadre medicale au găsit căi efective de a îndruma pacienţii către AA. Unul dintre ei declara: „Nimeni nu suferă mai mult decât un alcoolic. Când ajungi să cunoşti viaţa unui alcoolic şi îl ajuţi să se recupereze, când ai ocazia să observi această schimbare de necrezut dintr-o persoană suferindă, neajutorată şi bolnavă (pe moarte) într-o persoană plină de viaţă, în deplinătatea capacităţilor şi fericită, ai parte de o experienţă bogată, profundă şi recompensatoare. AA este mijlocul cel mai eficient de a ajuta un alcoolic să renunţe la băutură.”

Alt medic sugerează cadrelor medicale să participe la întrunirile deschise ale AA, deoarece este extrem de dificil să recomanzi cuiva cu încredere o organizaţie despre care ai puţine informaţii. Acest medic consideră că este util să existe o listă a persoanelor de contact în AA, pentru a însoţi pacienţii la prima întrunire la care participă. 

Sugerează, de asemenea, anumite aspecte specifice de chestionat, ca de exemplu, la ce întruniri a participat, cât de frecvent şi dacă pacientul şi-a găsit un naş care să îi fie legătura cu asociaţia şi să îl ajute să îşi stabilească un program de recuperare. Fie că alcoolicul suferă de o boală de ficat sau de depresie emoţională, a-l aduce la abstinenţă este primul pas către recuperare.

 

AA şi alcoolismul

De la început, membrii AA au privit alcoolismul ca pe o boală. Alcoolicii nu îşi pot controla dorinţa de a bea, deoarece ei sunt bolnavi fizic şi mintal (emoţional). Cei mai mulţi membri AA au descoperit că unele deficienţe morale sunt caracteristice acestei boli.

Membrii AA au mai constatat că recuperarea efectivă poate începe numai cu o „auto-diagnoză”,adică prin recunoaşterea de către alcoolic a primului pas al AA: „Am admis că eram lipsit de putere în faţa alcoolului, că vieţile noastre deveniseră de necontrolat.” 

Membrii AA au mai constatat că recuperarea implică abstinenţa de alcool şi că abstinenţa pe termen lung necesită o schimbare fundamentală a relaţiilor cu sine însuşi, cu alţii şi cu o Putere Superioară sie însuşi. Aceasta, deoarece din experienţa membrilor Alcoolicilor Anonimi, un alcoolic nu va putea niciodată să bea cumpătat. 

Membrii AA sunt convinşi că dacă cineva a fost odată alcoolic va fi alcoolic pentru totdeauna, adică, indiferent cât timp s-a abţinut de la băutura, dacă bea din nou, reacţia sa la alcool va fi la fel de dezastruoasă ca înainte de abstinenţă. Prin urmare, AA nu oferă o vindecare, ci mai degrabă un proces continuu de recuperare bazat pe ideea simplă de a nu bea zi de zi.   

Cercetătorii, cadre medicale şi alţii preocupaţi cu alcoolismul sunt interesaţi şi de cauzele acestuia. Pentru programul Alcoolicii Anonimi cauzele sunt nu numai considerate neimportante, dar se crede chiar că ele pot provoca distragerea de la abordarea directă a programului de abstinenţă şi recuperare. 

Participând la prima întâlnire AA

Când personalul medical recomandă AA, nici ei, nici alcoolicul nu trebuie să îşi formeze o părere despre eficacitatea AA după una sau două întâlniri, ci trebuie să îi dea AA-ului posibilitatea de a fi apreciat corect. În acest proces, e important de găsit un naş, chiar în mod temporar. Este de dorit – dar nu obligatoriu - a avea pe cineva să participe alături de noul membru la prima întâlnire AA. Noii veniţi au o sumedenie de întrebări. Naşul le poate da răspunsuri şi îi poate asigura pe noii veniţi că şi alţii au simţit aceeaşi şovăire şi teamă făcând primul pas către recuperare. Împărtăşind experienţa cu cineva cu probleme asemănătoare este un serviciu unic oferit de AA. În cele mai multe cazuri, cadrele medicale constată că membrii AA sunt nu numai dornici, dar şi nerăbdători să prezinte noilor veniţi programul AA. 

Personalul medical care lucrează în strânsă legătură cu AA este în măsură să asigure coordonare, educaţie şi suport într-un domeniu care îi va aduce satisfacţii în ceea ce priveşte calitatea îngrijirii şi gradul de recuperare al pacienţilor. Invităm personalul medical să participe la o întâlnire deschisă şi să vadă ce poate oferi unui alcoolic o întâlnire AA.

Multe centre de tratament asociază alcoolismul şi dependenţa de droguri sub denumirea de abuz de substanţe sau dependenţa chimică. Pacienţilor, atât alcoolici, cât şi nealcoolici, li se prezintă AA şi sunt încurajaţi să participe la întâlnirile AA când termină tratamentul medical. Oricine poate participa la întâlnirile AA deschise. Numai cei cu probleme de băutură pot participa la întâlnirile AA închise sau pot deveni membri AA. 

Cum poate fi contactat AA-ul? 

Puteţi contacta secretariatul GSO-ului AA sunând la telefon 0748 019 990 sau participând la întâlnirile grupurilor: